Text 1: In pragul despartirii

In pragul despartirii O toamnă limpede ca o eprubetă goală, spălată bine cu spirt. Vara abia pierise. Aşa se pregătea sa piară şi iubirea intre Vasile şi Nunuţa. Dar nu pierea, incă nu pierea, iubirea lor se tinea de viaţă cu o voinţă ingrozitoare de a trăi, de şi era intr-o stare de nespus. Era pe la ora patru după-amiaza. Tocmai atunci Vasile intră cu geamantanul in bucătărie. Acolo Nunuţa prăjea nişte cartofi. Ea credea că Vasile doarme şi cand colo, iată-l pe Vasile cu geamantanul. - Ce-i cu tine, Vasile? - A, nimic, da’ plec. - De ce? De ce, Vasile? ş Vasile era trist şi tăcea. - Ce e cu geamantanul ăsta? - A, nimic, e geamantanul meu. Cu el am venit, şi cu el plec. - Asa? Fără nici un preaviz? - Fără. - Si eu ce-am să fac? Vasile tace, Nunuţa tace. - Ce s-a intamplat? De ce? Spune-mi omule, ce s-a-ntamplat? - Nu. Nu s-a intamplat nimic. Mă doare capul. Cu tot momentul care o solicita la maxim, Nunuţa isi dădea seama că nu e cazul să-ncerce să-i ofere lui Vasile un antinevralgic. Sau ceva de genul ăsta. Spuse totusi: - Daca vrei, iti dau un antinevralgic. - Merci, am si eu, dar nu de antinevralgic e vorba. Nunuţa era asistentă medicală si era mandra de cate medicamente avea in casă. - Atunci? Spune-mi, vrei sa mă jignesti cu orice preţ? De data asta un val de sange ii veni in cap lui Vasile si dădu branci brutalitaţii lui naturale, brutalitate pe care insă el o credea sinceritate. Asta se-ntamplă de multe ori in viaţă, ne credem sinceri cand nu suntem decat brutali, adevăraţi măcelari sentimentali. - Tu mă-nţelegi, Nunuţa, că-ntre noi doi totul s-a sfarsit? Nunuţa izbucni in plans. Si ca să nu plangă prea tare, stranse servetul de vase in dinţi. Tocmai il avea in mană, nu stia la ce-l va folosi. Si acum iată! Poate mai bine l-ar fi pocnit pe Vasile cu el. Dar ea, biata de ea, se puse pe plans. Si-ncepu chiar sa sughită de plans, vai, biata de ea! - Ce vrei de la mine? - E prea tarziu, nu inţelegi? - Dar cum domnule, esti nebun, vrei sa pleci de la mine? Cum, mă, tocmai in concediu vrei tu sa pleci de la mine, cand n-am fost incă nicăieri si pleci acum si cu toţi banii tăi de concediu? E-adevarat că in acest moment, Nunuţa a fost din cale-afară de practică, dar ce e rău in asta? Omul trebuie sa fie practic in orice moment, pentru că altfel nu e bine, nu e bine! - Eu, Nunuţa, am ţinut la tine mai mult chiar decat la mama. Dar totul s-a sfarsit. Stii totul despre mine: cat castig, imi cunosti prietenii, dusmanii, imi cunosti trecutul , prezentul, ba chiar si viitorul! - Bine, dar ce vezi rău in asta? - M-am saturat, mă-ntelegi? Nu mai pot! - Spune-mi, ai găsit pe alta? Dar Vasile nu minţea, chiar ceva iraţional il apucase, vroia sa scape, desi era impreună cu Nunuţa de trei ani de zile. - De ce mă Vasile? Spune-mi, unde vrei sa te duci? - Ma duc la mama! - Dar ea stie că te duci la ea? - Nu, nu stie! Intre timp cartofii se prăjeau. Miroseau foarte frumos. - Spune-mi, tu in fond ce vrei de la mine? - Nu mai vreau nimic. Vreau să plec, sa cunosc poate pe altcineva. - Si cum, m ă? Imi spui asta chiar in faţă? In faţa mea? - Da-n faţa cui? - In faţa mea? Nenorocitule! Te-am adunat de pe stradă... - Pe mine? - Da. Pe tine. Nici măcar nu castigi atata pe lună. - Da’ ce, tu castigi atata? Lasă, că găsesti tu alt baiat. - Te vreau pe tine! - Pe cine? De ce tocmai pe mine? - Cum de ce, mă? Dar nu esti tu bărbatul meu? - Sunt. Dar nu cu acte. Alt moment de tăcere. - Bine, mă, Vasile, dar suntem impreună de trei ani. Mi-ai mancat cei mai frumosi ani ai vieţii, intre 23 si 26. Cei mai frumos ani... - Si eu nu ţi-am sacrificat cei mai frumosi ani ai vieţii? La un bărbat, intre 48 si 51 de ani sunt cei mai frumosi ani ai vieţii, asa să stii tu! - Fie, sa rămană asa cum vrei tu! Să ne despărţim, dar să rămanem prieteni, Vasile, că zicea o prietenă de-a mea, intotdeauna trebuie să rămană loc de-un bună ziua. Bună ziua, Vasile! Si-atunci Vasile vrea sa iasă. - Cum? Pleci? - Da. Plec! Bună ziua, Nunuţa! - Bună ziua, Vasile! Vasile pleacă, Nunuţa rămane singură, plange puţin, apoi plange mult, apoi nu mai plange deloc, ia un calmant si ea, se linisteste si mai mult, si-apoi pleacă, pleacă de nebună pe străzi si merge si merge si merge. Si-apoi se opreste. Si se-ntoarce acasă. Si-l găseste pe Vasile, care-o asteaptă cu două bilete la film. Se duc amandoi la film, apoi se-ntorc acasă, o mai duc asa vreo două săptămani si-apoi se despart de-adevăratelea. Fara motiv. Absolut fara motiv. Si totusi iubirea pentru Nunuţa existase-n sufletul lui Vasile, dar ea dispăruse parcă-n altă dimensiune a spaţiului său interior, cum dispar in triunghiul Bermudelor, in marele ocean Atlantic, atatea avioane si vapoare, chestiune incă neexplicată de marile academii si nici de cercetătarii care lucrează pe cont propriu. ­­­­­­­­­­­­­­­_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________are lucreaza pe cont propriu. tlantic, atatea avioane