Text 2: Cum a contribuit Joanna la progresul omeniri sau coada lui Joe

Cum a contribuit Joanna la progresul omenirii sau coada lui Joe
Coada la peste incepea sa se formeze in momentul in care se deschideau usile. Ca un fel de extensie a lui Joe, vinzatorul, coada disparea in momentul cind el isi scotea sortul si cipilica de lucru sa plece acasa. A doua zi, la 10 fix, coada aparea din nou, se mentinea pina la 6, si tot asa, 6 zile pe saptamina, timp de 12 ani de cind se deschisese supermarketul. Duminica era inchis. “Ieri la biserica l-am intilnit pe unchiul lui Sam. L-am intrebat de nepot, ca nu l-am mai vazut de mult . Sam e in Afganistan de citeva luni “, povestea Joe cozii in timp ce iesea din camera frigider din spatele tejgelei. Tinea in brate o stiuca , Stralucitoare, solzii parca se miscau, in mina lui Joe parea vie. “ Cite bucati vrei?” o intreba pe Joana, clienta la rind, in timp ce aseza pestele pe tejghea. Taie-mi te rog doua, asa, late cit palma. Ai o reteta de stiuca la cuptor? O tot fac la tigaie si barbatu-meu s-a plictisit. Joe avea nu una ci doua..Acoperita bine cu unt si lamiie, alta cu legume. Coada agitata murmura: “Joe, grabeste-te”.. . “Imediat” Aparea din nou, fie cu un cod, sau o bucata de somon, sau un morun. “.Pastravul nu e bun astazi”, a anuntat suficient de tare sa fie auzit de cumparatori, dar nu si de seful magazinului. Linga tejghea era o vitrina minuscula. Oricine trecea se oprea sa se uite. Aranjata cu grija de Joe in fiecare dimineatza , expunea ofertele zilei. “Splendoarea oceanelor lumii, in carne, dar fara multe oase” glumea el.. Joe, masiv si roscat, , cind nimerea in spatele ei, vitrina ii ajungeape la mijloc. Luminata cu albastru pe dinauntru, semana in mod ciudat cu o radiografie. Stomacul lui Joe, parea atunci plin de peste. Rareori, in special in apropierea sarbatorilor, Joe avea voie sa comande varietati neobisnuite:rechin, somon din Alaska, sau maki maki.” Le-am comandat special. Educ gustul publicului”-spunea el cu falsa ingimfare intr-un un accent german voit ingroshat. Aiurea, stia despre pestii astia de la localnici, in Germania copilariei lui, nici nu auzise de soiurile alea. . In scimb avea un numar impresionant de retete pentru fiecare, peste sau client, pe care le recita in amanuntime: greutatea, cantitatea, cita sare si lamiie.. “Grabeste-te Joe,” mai auzea din cind in cind cite o voce nerabdatoare. Joe nu se supara si nici nu se grabea nicodata. Ani de zile coada nu a suferit nici un fel de modificare infara celor care plecau si cei ce-i inlocuiau. Batrini se mutau, la soare sau la cimitir, copiii lor cu copii proprii continuau procesiunea.. de la 10 la 6, saze zile pe saptamina. Un incident cu un client , ultimul la coada, care alergase sa faca ceva cumparaturi si -si pierduse rindul, a determinat seful supermaketului, oarecum bucuros de agitatie, sa aibe o initiativa:. a introdus numere de ordine. initiativa, bine primita, a schimbat radical forma cozii. Oamenii nu se mai aliniau ci ocupau pozitii lejere in jurul tejgelei. Stateau de vorba, prieteni cu vecini, cunoscuti vechi si necunoscuti, asteptind sa le fie strigat numarul., “23”. “ Cu ce va servim domnitza? “4 stekuri de somon, sint cam 3 pounds. Nu sint in reduse saptamina asta, da daca va place codul, e proaspat, neinghetat, si de la o ferma organica, in plus in saptamina asta au un pretz redus ca am cumparat o cantitate mare. Rumenesti bucatile in unt, apoi le inabusesti in folie cu putina lamiie si marar. Mmmm. “Da-mi si mie patru bucati din astea Joe, a spus si urmatorul client. “Ce-ti mai face nepotica”, l-a intrebat Joe. “Care din ele?” “Cum, ai mai nascut una?” -ridea Joe cu gura pina la urechi. Ridea si clientul.” Joe grabeste-te” soptea totdeauna cineva mai grabit. . . “ Joana ce gatim sotului astazi?. Joe a dat si raspunsul Uite, incearca tuna asta, carne frageda, o sa-i placa precis..” Nu multumesc a raspuns Joana, cu gest al miini, si o stringere de buze. Da-mi te rog 4-5 creveti din cei mijlocii. Joe a insistat, parca special sa fie auzit de toata lumea din jur. Tuna e cel mai bun lucru pe care il am. Joana nu a raspuns, dar privirea ei neobisnuita si rece l-a facut pe Joe sa nu mai puna alte intrebari. Doar a mai scapat o remarca, o remarca prea mult “pacat de tuna asta minunata.. Sotul, hmmma ...si-a deschis aripile? “.Era clar ca intelesese. Asa cum viata, chiar atent si cu grija traita are intotdeauna moarte,casatoria Joanei cu cel pentru care gatise atit de variat si proaspat, se terminase. Desigur nu se simtea obligata in nici un fel sa dea socoteala de nefericitul eveniment. .. Isi simtea privatiunea invadata Era din ce in ce mai furioasa, ca fusese descoperita.De un vinzator de peste. Nu era treaba lui.. Era era atit de furioasa de indiscretie ca se gindea sa faca o plingere sefului supermarketului. Joe vorbeste prea mult si se baga in toate. Nu este eficient si coada se misca prea greu. Si s- a jurat sa nu mai dea pe acolo. Dar ca intotdeauna dupa moartea vine viata, sau macar o schimbare. Supermarketul, cit de curind, urma sa capete o infatishare noua. . Peste tot se pusesera anunturi cu planuri de renovare. Si foarte curind planurile s-au pus si in aplicare. . Tejghelele au fost acoperite cu plastic sa fereasca alimentele de praful de constructie, scari peste tot, oamenii se strecurau pe linga panouri din placaj, si paseau cu grija peste placi de lemn care inlocuiaua faianta proasapt scoasa.. Nici vinzatorii nici cumparatorii nu mai gaseau nimic, dar Joe, incerca sa mentina o stare de cit de cita normalitate. Glumea cu trecatorii, cind cumparatorii lipseau. Nu vroia sa renunte la numerele de ordine. Chiar daca era un singur cumparator, ii intreba. “Ce numar aveti?” Cei obisnuiti nu protestau, dar cei noi, multi dintre ei curiosii care intrau pentru prima data pentru preturile speciale oferite de magazin, rideau sau se enervau de cerintza. Intr-o zi Joe a renuntat la numerele de ordine, dar nu a renunat sa strige catalogul cozii. Ce se aude cu Dan, sau cu Michael, Unde o fi Maria, da doamna Cornelia a nascut deja? Unde o fi Joana? N-am mai vazut-o de mult. Cam dupa jumatate de an , s-a petrecut o renastere dubla.. La deschidera oficiala a supermarketului, Joana a intrat zimbind cu coc, pe tocuri si un nou prieten care o astepta flamind acasa. Supermarketul parca zimbea cu ea. Baloane peste tot, cumparatorii eru tratati cu gustari donate de furnizori. , legumele si fructele erau aranjate pe culori- de parca erau tablouri intr-o expozitie. Incidentul cu Joe parca nici nu existase, Joana se indrepta ca de obicei sa-si ia numarul la coada. . A trebuit sa schimbe directia obisnuita ca sa ajunga la sectia de peste. Podeaua cea noua era atit comoda la mers si silentioasa, ca desi pe tocuri inalte, Joana se simtea usoara. Raionul avea acum o vitrina uriasa, un fel de aqvarium. “Totul este extrem de proaspat,” i-a explicat seful magazinului simbolismul pestilor care inotau de la un capat la altul al bazinului. “Tocmai pescuit din ocean, asa cum vedeti”, a incercat el o gluma.. Joana a cautat numerele de ordine si a gasit un tabel electronic cu numele diverselor produse de vinzare. A urmarit un firul imaginar al unei cozi inexistente La capatul ei nici Joe nu mai era.. “Vorbea prea mult si se baga in toate. Ineficient, L-am scos la pensie timpurie. Cu el am scos si coada atit de ....inceata. Vinzatorii cei noi sint experti in pascarie, un grup de profesionisti, aici nu mai poti sa vinzi fara sa fi trecut un cursuri de specialitate” a asigurat-o seful magazinului. Comenzile se fac la panou. Apasati pe ce doriti si cit doriti si marfa va ajunge –direct din oceanul Indian sau Pacific, de la ferme renumite sau marile lacuri, impachetata in sacosa dumneavoastra. Asta e progres”. Joana a simtit dintr-o data frigul din magazin. Si-a strins bratele in jurul corpului sa se incalzeasca. Aerul conditionat. Cel ce s-a gindit primul la el a fost si el un nemultumit temperatura era imposibila in spitatalul in care lucra. Dar cind in sfirsit a fost folosit pentru prima oara la racirea unei case, ce nefericit trebuie sa fi fost copilul inventatorului. Fara indoiala ca locuintza era prea rece. Si copilul constuctorului primului bloc de apartamente. De acolo de la etajul de unde tatal lui a conceput rezolvarea problemei locative a omemirii, nu ar fi vrut probabil nimic altceva decit sa stea la bunica in casa cu curte. Joana cu pasi grabiti a iesit din magazin. Cind usile automate s-au deschis, a tras cu nesatz in piept aerul strazii, cu tot cu mirosul gazelor de esapament, al castanelor prajite, al trecatorilor asudati de canicula, si zgomotul pantofilor lor pe trotoarul incalzit. A mai respirat adinc inca o data, ca si cum nu i-ar fi ajuns, parca vroia sa pastreze clipa acea, in care era prezentul, trecutul, si viitorul trecutului, exact si indelung,.. Progresul omenirii putea sa mai astepte..