Scrisoare de dragoste
As vrea sa vin sa-ti impletesc "oda in metru antic" intre rasuflarea de dimineata si cea de seara, sa-ti soptesc dulce-amar ca sunt asa cum m-ai visat, intre o felie de fericire si alta de tristete. Sa-ti astern asfintitul la picioare, alaturi de mainile tale mici si transparente. As vrea atit de mult sa-ti ofer clipa sublima, sa poti trai impacata cu gindul ca tot ce-a fost rau, s-a topit.... si tot ce este bun, va ramine un continuu crescendo in inimile noastre care s-au atins pentru atit de putin timp.
Ai fost femeia mea din vis si te-am pastrat intr-o rama de beatitudine si alta de duiosie,
din cind in cind te contemplez si-ncerc sa rememorez fragemente de vis care m-au facut sa ating Pamantul, concomitent cu Cerul. Distanta intre ele redusa la minim, tu ai fost tablou, icoana, reverie...... fiinta cu nume de inger. Cum se cheama fiinta ta? Cine esti? Cit esti a mea si cit al altora?
Sa nu te superi pe mine! Te recladesc in inima mea, din fragemente din ceea ce a ramas. Sensibila si enigmatica. Atragatoare si tainica. Eu, o creatura mai putin suportabila. Tu esti puternica si poti sa anihilezi raul din mine. Lasa-ma sa te vreau in gind, totdeauna ai fost a mea in gind, tu n-ai stiut, de-aia te-ai si chinuit. Sau ai stiut. Dar te-ai ferit. O viata chinuita, dintr-o greseala nefasta, suportata de eternitate. Greseala de a-mi survola existenta. Si de a ma lasa sa ma indragostesc de tine.
Nu, nu, nu. Nu am voie! Nu cu tine vorbeam. Eu nu mai am nimic. Decit un fizic scofilcit. Si-o inima obosita. Rivneam la imaginea ta. Atita tot. Ca oricum, bratele-mi nu te mai pot atinge. Ferice de bratele care te pot atinge!
Intr-o alta viata, sa ma lasi si pe mine sa te pot atinge. Crezi ca ai sa poti?
Stii tu.... Barbatii vin de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus. Barbatilor nu le-a priit geografia sufleteasca a Pamantului. Femeile s-au adaptat mai repede. Si si-au deschis bratele: hai, vino! Fluidul din barbat a dominat femeia. Iubita vietii lui. Daruita de Dumnezeu. Femeia l-a sarutat. Si l-a adulat. Pentru ca era Omul ei. Femeia era rodul lui, al Omului. Particica din coasta lui. Si pentru asta i-a respectat menirea de a fi barbat. Era al ei Barbat. Frumos. Tandru. O invelea cind avea nevoie de el cu sarutari si soapte dragastoase. Fiindca atit invatase Femeia de la Dumnezeu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu